Monumentele istorice din Romania             Romana English

Localizarea aproximativa, la nivel de localitate

Descrieri/Comentarii

emilia / 05-Jun-2009

Manastirea Glavacioc, cu obste de calugari, este situata la circa 70 km sud-est de Pitesti, pe o colina din marginea satului Glavacioc, in apropiere de raul Glavacioc (nume de origine slava).
Despre manastire nu exista date certe cu privire la infiintarea ei, dar se considera ca este din vremea lui Mircea cel Batran.
Dovezi de vechimea manastirii sunt in hrisoavele si actele domnesti ale lui Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Mihnea Voda Turcitul si Matei Basarab.
Acestea arata ca manastirea Glavacioc exista pe vremea lui Mircea cel Batran, care i-a inchinat satul Calugareni de pe Neajlov si jumatate din Calugarenii de Teleorman.
Dupa Mircea cel Batran, fiul sau Vlad Dracul daruieste manastirii in 1441 ocina lui Berila la Neajlov si satul Mircesti de Teleorman.
Cu vremea, manastirea de lemn se darapaneaza si in 1482-1485 este refacuta si folosita ca resedinta domneasca de Vlad Voda Calugarul. In 1496 acesta ridica din temelie o alta biserica din zid, pe care o inzestreaza cu multe venituri si mosii, fiind considerat acum cel dintai ctitor.
Prima refacere apartine lui Mihnea Turcitul (1508-1512), care a construit si chiliile precum si clopotnita din piatra.
Intre 1701-1704, cand era domnitor Constantin Brancoveanu, s-a facut a doua renovare, apoi in 1843 a fost zidita din temelii cu materiale de slaba calitate, de boierul Costache Faca.
Biserica lui Vlad Voda Calugarul era frumoasa, mare, cu doua turle, pe cand biserica lui Costache Faca era simpla, cu o singura turla din lemn, tencuita cu var in interior si tampla din lemn, fara sculpturi.
In urmatorii ani ajunge o ruina, fapt ce a determinat inchiderea bisericii in 1858.
Asezamantul a suferit mari transformari intre anii 1941-1944 si mai tarziu intre 1974-1976, cand s-a facut si cladirea chiliilor care a fost acoperita cu tabla ca si biserica.
Clopotnita refacuta dupa 1991, se afla la 15 m in fata bisericii.
Cladirile chiliilor inconjoara biserica, ele tinand loc si de ziduri imprejmuitoare.
Pana in 1991, cand a fost reinfiintata manastirea, biserica a fost folosita ca biserica de mir.
( dupa "Mitropolia Munteniei si Dobrogei" de Vasile Dumitrache Floresti si "Drumuri spre manastiri" de Mihai Vlasie )